Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi

Transform mâncarea în imagini care îți fac poftă dintr-o privire și pe care nu le poți trece ușor cu vederea. Ajut brandurile și restaurantele să își arate produsele în cea mai bună lumină și să atragă oameni care vor să le încerce. Când cineva vede o fotografie făcută de mine, vreau să își dorească preparatul pe loc.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice

La cât de calculat par în spatele camerei, probabil că oamenii nu s-ar aștepta să am un vis secret: să încerc să fiu DJ. Este foarte diferit de liniștea din studio, dar mă atrage ideea de a simți ritmul și de a ridica oamenii în picioare prin muzică.

A existat un moment specific, o zi, o conversație sau un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva? Ce s-a întâmplat?

Momentul a venit în ziua în care mi-am dat ultima demisie și am spus: „Gata, nu mă mai angajez niciodată.” Eram programator și am pornit pe drumul freelancingului. Nu plănuisem atunci să lucrez în fotografia culinară.

Domeniul a apărut mai târziu prin soția mea, Alina, care este food stylist. Lucrurile s-au legat firesc, iar acum formăm o echipă și pe platourile de filmare. În ziua demisiei am știut însă că nu mă mai pot întoarce la un program fix de opt ore.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

A fost chiar la început, după ultima demisie. Eram pe cont propriu și nu aveam niciun client, niciun proiect asigurat și nicio siguranță. Logica și sfaturile bine intenționate ale oamenilor din jur îmi spuneau să mai aștept, să pun bani deoparte și să îmi construiesc o plasă de salvare.

Am continuat pas cu pas, cu susținerea soției mele. A meritat, fiindcă presiunea m-a obligat să mă mișc și să fac lucrurile să se întâmple chiar și atunci când nu vedeam o direcție clară.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

M-a costat să recunosc public și față de mine că las o carieră sigură și respectabilă pentru a o lua de la zero într-un domeniu complet nou, fără garanția că va funcționa. Pentru mulți, trecerea de la IT la fotografie suna ca o nebunie. Era greu să ies din tiparul omului cu un job stabil și să aleg o cale fără salariu fix sau răspunsuri la fel de clare ca liniile de cod.

A meritat cu vârf și îndesat. Am câștigat libertatea de a-mi construi propriul drum.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine

„Îmi iau și eu un aparat și două lumini și fac singur pozele, fiindcă este doar o apăsare de buton.” Sau: „Luăm niște imagini generice de pe un site de stock și rezolvăm mai ieftin.” Mai nou, apare și varianta: „Le generăm cu AI.”

Când tratezi imaginea brandului ca pe o formalitate ieftină, clienții simt diferența. Mâncarea are personalitate, se schimbă repede și are nevoie de cineva care să o observe și să o pună în valoare în mod real.

Când simți că ești blocat și nu poți înainte, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt

Mă opresc complet și mă ridic de pe scaun. Dacă m-am blocat, nu are rost să insist, fiindcă totul începe să iasă pe dos. Beau apă, mă plimb prin casă sau mă uit un minut pe geam. Îmi dau zece minute fără nicio legătură cu munca, până când mi se limpezesc gândurile.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

Să își ia o înghețată bună și să stea pe o bancă în parc, fără presiunea de a rezolva ceva pe loc. Nu ai întotdeauna nevoie de strategii complicate sau bugete mari. Uneori, o pauză simplă, sinceră și departe de ecrane face toată treaba.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

O idee foarte simplă: să fac lucrurile cât de bine pot în momentul respectiv. Când am prea multe opțiuni și simt presiunea clientului, mă pot pierde în detalii care nu ajută. Atunci reduc totul la o întrebare: „Acesta este cel mai bun lucru pe care îl pot scoate acum?” Vreau să îmi fac munca cinstit.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță sau un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

O aplicație simplă de calendar. Poate suna banal, dar îmi ține mintea liberă. Dacă ceva nu este în calendar, pentru mine nu există. Așa văd timpul concret, evit să mă aglomerez și știu când lucrez și când am timp să respir. Este cea mai simplă ordine pe care am găsit-o pentru haos.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Nu am un singur mentor sau o sursă unică de inspirație. Prefer să iau câte puțin de la fiecare om și din fiecare experiență, fie că este o reușită sau un pas greșit. Din fiecare poți păstra o perspectivă, o lecție sau un alt fel de a privi lucrurile. Cred în aceste bucăți mici, adunate zi de zi, care te formează în timp.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cea mai grea decizie a fost să închid un business. Nu este simplu după ce ai investit timp, bani și multă energie într-un proiect în care ai crezut. Te macină gândul că poate mai puteai schimba ceva sau că își va reveni.

A trebuit să accept că nu mai era sustenabil și că mă seca de energie. A fost o decizie dureroasă, dar necesară. M-a învățat că, uneori, cel mai curajos pas înainte este să ai tăria de a face un pas înapoi.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ceea ce crede toată lumea

Am învățat opusul imaginii eroului din filme care sparge pereții cu capul: uneori, cel mai mare curaj este să știi când să te oprești. Să recunoști că ai ales un drum greșit și să fii dispus să o iei de la zero.

Curajul poate fi foarte liniștit. Poate însemna să accepti că nu ai nimic de demonstrat nimănui și că trebuie să trăiești împăcat cu tine.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Înseamnă să nu aștept momentul ideal în care toate se aliniază și știu sigur că va ieși. Când am lăsat IT-ul și am pornit fără clienți, nu aveam plasă de siguranță. Am ales să am încredere în ceea ce puteam face și în faptul că mă voi descurca indiferent de ce urmează.

Să merg înainte fără garanții înseamnă să accept că nu știu ce este după colț, dar să pun mâna pe aparat și să mă apuc de lucru în fiecare dimineață.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Ai permisiunea să nu ai un plan perfect. Lasă scenariile din cap, închide zgomotul de fundal și fă primul pas, oricât de mic ar părea. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic. Trebuie doar să începi.