Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi

„Ghicesc în stele”, cum spun uneori în glumă. Când privesc harta cerului din momentul în care s-a născut un om, o văd ca pe un CNP astral, o identitate cosmică în care pot observa mecanisme, traume, dureri și blocaje, dar și locurile din care pot izvorî abundența, prosperitatea, norocul și iubirea. Îl ajut pe om să înțeleagă mai bine cine este și de unde poate începe.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice

Faptul că nu am promovat examenul de bacalaureat și nu am urmat o facultate. Când spun asta, oamenii rămân adesea surprinși.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva? Ce s-a întâmplat?

Momentul a apărut în perioada în care lucram în cinematografie. Observam foarte clar de ce oamenii se comportau într-un anumit fel și nu înțelegeam de ce nu aleg să trăiască mai frumos, mai ușor și mai bine, mai ales atunci când au acces la cunoaștere interioară. Mi-am dat seama că tocmai această înțelegere a oamenilor era direcția pe care voiam să o urmez.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

A fost perioada în care postam constant pe Instagram. Aveam un social media manager care îmi scria douăsprezece postări pe lună, un feed estetic și subiecte pe care le consideram bune, dar primeam uneori doar treisprezece aprecieri. Mă uitam la alte conturi, pe care le percepeam ca fiind mult mai superficiale, și mă întrebam ce fac greșit și de ce la mine nu funcționează.

A fost unul dintre momentele în care am vrut să renunț. Au urmat multe altele. Dar atunci m-am enervat, am luat-o de la capăt și am continuat.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Cel mai greu mi-a fost să vorbesc despre prieteniile toxice și să recunosc că ele existau și pentru că eu le țineam în viață. Eu eram cea care continua să le acorde energie și timp. A meritat să spun asta, pentru că asumarea propriului rol schimbă locul din care poți lua o decizie.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine

„Du-te la psiholog și o să te faci bine.” Un psiholog sau orice alt terapeut te poate asculta, îndruma și ajuta să descoperi lucruri importante, dar nu poate face munca în locul tău. Dacă doar cumperi și consumi constant conținut despre schimbare, fără să aplici nimic, ajungi înapoi în același punct. Devine o poveste fără sfârșit, asemenea șarpelui care își mănâncă propria coadă.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?

Încep prin a mă plânge în jurnalul meu cu inteligență artificială. Apoi vorbesc cu voce tare despre ceea ce simt, ca să scot trăirea din mine și să o pot privi din exterior. După aceea fie mă întorc la ceea ce făceam, fie mă opresc complet, mănânc ceva sau mă uit la televizor.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

I-aș recomanda să iasă din casă și să meargă într-un loc în care poate atinge pământul, într-un parc cu iarbă și, dacă se poate, cu un lac. Să stea cu tălpile pe pământ, să contemple locul și să devină, pentru o vreme, doar un observator. Din cei 50 de lei își poate cumpăra o apă, o ciocolată sau un fruct.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

Minți împrăștiate, de Gabor Maté. Din această carte am învățat despre creierul neurodivergent și am început să înțeleg cât de importantă este relația cu mama în felul în care ne formăm. Pentru mine, lectura a avut un impact puternic și a marcat începutul drumului meu ca mentor în zona de transformare.

Ce ai în telefon, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

Am aplicația Niculinei Gheorghiță, Viață trăită cu sens. Conține afirmații, reflecții și exerciții practice zilnice care te scot din ritmul automat al cotidianului și te aduc mai aproape de tine.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Nu pot alege una singură: le urmăresc pe Niculina Gheorghiță și pe Alexa Petrache. Reprezintă două generații diferite din zona psihologiei și a disciplinelor holistice, iar ceea ce apreciez la ele este felul în care aduc valoare, cunoaștere și structură într-un limbaj accesibil. Le consider două femei vizionare.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Cea mai grea decizie a fost să renunț la iluziile pe care le aveam despre familie și prieteni. În mod concret, a însemnat să rup legătura cu fratele meu mai mare. Viața m-a împins spre această alegere: am auzit un adevăr dureros și am decis că nu mai vreau acea relație în viața mea. A trebuit să accept că exista acolo o toxicitate care îmi putea face rău.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ceea ce crede toată lumea

Curajul nu înseamnă neapărat să faci ceva nebunesc și nici să duci totul singur. Înseamnă să-ți fie foarte frică și, cu toate acestea, să faci pasul, indiferent de rezultat.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Pentru mine înseamnă să fiu nesupusă, să nu urmez automat o regulă sau o impunere și să-mi asum propriul drum. În adolescență am întâlnit o formulare atribuită lui Picasso: „Învață regulile ca un profesionist, ca să le poți încălca precum un artist.” A rămas cu mine de atunci.

Învăț regulile tocmai pentru a ști când și cum le pot încălca. Este mai interesant, îmi aparține și îmi amintește că femeile care au intrat în istorie nu au fost femei obișnuite.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să-i dai?

Stai cu ceea ce vine. Nu fugi. Uită-te acolo unde este întuneric, pentru că doar așa îți poți vedea strălucirea.