Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi

Am scris cartea NOBODY IS COMING TO SAVE YOU. Stop Waiting. Start Choosing Yourself. pentru femeile care simt că viața lor este complet dată peste cap odată ce acestea devin mame. Le ajut să conștientizeze că nu sunt singurele care trec prin asta și că nu trebuie să aștepte ca altcineva să vină să le schimbe viața. Le arăt cum pot să treacă de la frustrare și neputință la acceptare, asumare și alegeri făcute pentru ele.

Prin experiențe sincere și idei practice, le arăt cum să-și regăsească forța interioară și cât de important este să se iubească pe ele însele. Pentru că dacă tu nu te iubești și nu îți dai valoare, atunci nimeni nu o va face.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine? Ceva ce nu apare în bio-ul tău și nici în prezentările publice

Oamenii ar fi surprinși să afle că mă gândesc să scriu o carte. Nu am spus nimănui planurile mele, pentru că simțeam că îmi pierd din elan dacă încep să le povestesc. I-ar fi surprins și că încă mai găsesc forța interioară să visez și să transform neajunsurile și limitările în ceva măreț.

A existat un moment specific, o zi, o conversație sau un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva? Ce s-a întâmplat?

Nu cred că am simțit vreodată că nu mai pot face altceva. Mereu se găsesc soluții.

Există și conversații care nu îmi plac, dar acestea nu mă opresc să fac ce îmi place. Astfel de conversații sunt acelea în care îi spun cuiva planurile și ideile mele, dar persoana respectivă nu pare să fie la fel de entuziastă ca mine. Am învățat că este perfect normal să fie așa, pentru că și ceilalți au limitările și fricile lor. Așa că țin pentru mine toate planurile, până când vine momentul oportun să le fac cunoscute.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Când totul în jurul meu îmi spune să mă opresc, mă opresc, nu mai continui, mai ales dacă nu am claritate mentală. Soluțiile și răspunsurile vin când am claritate, liniște mentală și împăcare sufletească.

De fiecare dată când m-am detașat de ceva, răspunsul sau soluția au venit singure. Poate nu imediat, dar în timp toate vin. Nu au venit când mi-am dorit eu să vină, pentru că nu era momentul sau poate pentru că aveam alte lucruri de învățat și de experimentat. Dar, când te aștepți mai puțin, lucrurile se așează și totul este posibil.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Sinceritatea. Asta costă cel mai mult. Oamenii nu vor să le spui adevărul în față, te consideră prea direct. Dar merită. Așa se cern singuri.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău? Cel pe care îl urmează toată lumea și care, după tine, face mai mult rău decât bine

Un sfat prost, prost pentru mine, dar pentru cel care mi l-a dat poate nu este, pentru că persoana respectivă chiar considera că mă învață un lucru foarte bun, sună cam așa: „Să nu pleci de la compania asta, este o companie foarte bună. Să stai la ei până te pensionezi.”

Este un sfat nu foarte bun pentru mine, pentru că îmi doresc și simt că pot mai mult și nu vreau să treacă viața pe lângă mine, iar într-o zi să ajung să mă întreb: „Cum ar fi fost dacă?”

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, indiferent de motiv, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute? Nu ce ar trebui să faci, ci ce faci tu de fapt

Când sunt blocată și nu pot să înaintez, mă opresc. Nu fac nimic fizic, doar analizez posibilitățile, motivul pentru care am ajuns în situația respectivă și ce anume am de învățat din ea.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj sau să facă un pas înainte, ce i-ai recomanda concret să facă, să cumpere sau să experimenteze?

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă, îi recomand călduros să-și cumpere o cafea. Să stea pe o bancă în parc sau pe marginea unui lac sau oriunde simte că se poate relaxa. Să nu caute soluții la probleme și răspunsuri dacă simte că nu are claritate mentală, ci doar să pună totul pe pauză, să coboare în interiorul său și să se regăsească.

Să-și aducă aminte de unde a plecat și unde a ajuns. Care au fost visele și dorințele inițiale și ce s-a întâmplat cu ele? Să se întrebe dacă are viața pe care și-o dorește. Și, dacă nu, când anume viața sa a luat o altă întorsătură.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii? De ce aceea și nu alta?

„Nimeni nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei.” Acest concept mi-a schimbat total viața. Dacă ai cedat și ai făcut acel lucru, nu da vina pe nimeni, tot decizia ta a fost în cele din urmă. Indiferent de motivele pentru care ai luat o decizie, la final îți asumi.

Ce ai în telefon, o aplicație, o notiță sau un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant și cu mai puțină rezistență interioară?

Am un fișier Excel în Google Drive. Fiecare tab este denumit după ideea pe care o am, iar în cadrul fiecăruia adaug cuvintele-cheie și frazele care îmi vin în minte atunci, pentru că altfel se pierd. În acest fel îmi eliberez mintea și mă pot concentra pe alte lucruri, știind că ideea mea nu se va pierde.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi și ce anume îți oferă?

Nu urmăresc pe cineva anume. Admir oamenii care au reușit și îi iau ca exemplu că se poate. Îmi folosesc imaginația și mă văd și pe mine, într-o zi, ajungând ca ei.

Mă inspiră orice citat, cuvânt sau comentariu pe care îl văd pe rețelele de socializare sau oriunde îmi apare. Le iau ca pe niște semne divine, ca și cum Dumnezeu mi-ar vorbi. Mă las ghidată de tot ce mi se întâmplă, bun sau mai puțin bun. Experiențele mai puțin satisfăcătoare nu sunt eșecuri. Ele mă ajută să văd cât mai am de învățat și unde sunt de fapt.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Decizia mea este mai bătrână. S-a născut odată cu primul copil, acum vreo opt ani. Este o decizie care s-a transformat în dorință: dorința ca, într-o zi, să nu mai depind de un job. Să mă trezesc și să spun: „Gata, am făcut-o și pe asta.” Să pot să învăț ceea ce vreau eu, nu ceea ce trebuie, doar ca să dau bine la evaluările semestriale și anuale.

Este o decizie grea când nu ai susținere. Dar, de fapt, din asta vine forța de a merge mai departe și satisfacția maximă de la final.

Aștept ziua când voi spune: „Am reușit și bine am făcut că nu v-am ascultat.”

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj? Ceva ce contrazice ceea ce crede toată lumea

Cele mai contraintuitive lucruri pe care le-am auzit despre curaj sunt: „Nu face asta, este prea riscant”, „Nu da cu piciorul anilor de școală”, „Este o companie bună, să nu pleci de la ei, stai acolo până te pensionezi.”

După cum bine se vede, oamenii nu prea au curajul să schimbe macazul. Frica de necunoscut, frica de ceea ce ar putea deveni și frica de ei înșiși îi determină să facă aceleași lucruri zi de zi.

„Nu poți să faci același lucru în fiecare zi și să aștepți rezultate diferite.” Când am auzit asta, a fost ca o revelație. Pentru mine se traduce prin: „Ce așteptări să am când nu fac nimic diferit, nimic în plus față de ceea ce am făcut ieri?”

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții? Nu ca principiu, ci ca acțiune. Ce faci tu diferit față de cineva care așteaptă?

Îmi asum riscuri. Cine nu riscă nu câștigă. Dacă stai pe loc, nu poți să înaintezi. Concret, continui să investesc timp și bani în diverse programe pe care eu le consider bune pentru a-mi deschide mintea și orizontul.

Îmi place să stau lângă oameni care știu mai mult decât mine. Îmi place să fiu „coadă de leu, decât cap de șoarece”. Nu îmi este frică să spun că nu știu. Nu este o problemă să nu știi. Este o problemă să nu vrei să înveți.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să-i dai?

Îți dau permisiunea să greșești și să plângi, să te tăvălești pe jos de disperare, neputință și orice altceva mai simți, cu promisiunea că te ridici și tragi propriile concluzii din ceea ce tocmai ai făcut. Apoi reiei procesul, dar nu mai ai voie să repeți aceeași greșeală. Poți să le faci pe următoarele 99.